Deosebirea între psiholog și duhovnic

Căteva cuvinte, ce pot fi citite și înțelese doar de cei care au o căutare a ce înseamnă credința ortodoxă. Creștinismul este o formă de viața, unde sufletul primește o terapie a înălțării și dobândește - pe lângă existența pământească din această viață -, primește viața veșnică, odată cu mântuirea sufletului!

”... părintele duhovnicesc se deosebește clar de psiholog, care lucrează întemeindu-se pe o viziune antropocentrică asupra omului și vieții sale.

Psihologii doresc să echilibreze omul din punct de vedere psihologic. Părintele duhovnicesc țintește să-l îndumnezeiască pe om.

Psihologul folosește o teorie bazată pe o anume școală psihologică. Părintele duhovnicesc folosește cuvântul cel veșnic al lui Dumnezeu, care s-a descoperit proorocilor, apostolilor și sfinților.

Psihologul crede că boala omului se datorează în primul rând experiențelor traumatizante din trecut sau așa-numitelor experiențe reprimate. Părintele duhovnicesc știe bine că nu este vorba doar de amintirile trecutului sau de experiențele reprimate înmagazinate în subconștient, ci de o energie anume a sufletului, care poate fi bolnavă: mintea, ochiul sufletului...

Psihologul folosește metoda întrebării și ascultării, încercând să-l facă pe om să-și conștientizeze problema și să-l ajute să se maturizeze psihologic. Părintele duhovnicesc, luminat de harul lui Dumnezeu, localizează problema - care este întunecarea minții, închipuirile etc. - și încearcă să-l ducă pe om la vederea lui Dumnezeu prin metoda ortodoxă de curățire și luminare.

Psihologul acționează antropocentric, folosind gânduri și idei. Părintele duhovnicesc lucrează în chip dumnezeiesc și omenesc. El folosește meșteșugul vindecării, dar și Tainele, prin care inima primește harul lui Dumnezeu.

Psihologul crede că totul se mișcă la nivel uman. Părintele duhovnicesc cunoaște deosebirea între harul lui Dumnezeu și energia rea, între boala duhovnicească și cea trupească.

Psihologul se limitează la momentul în care persoana bolnavă devine conștientă de problema sa și este în stare să o înfrunte. Părintele duhovnicesc călăuzește omul spre pocăință, care constă în preschimbarea sa lăuntrică. Nu se mărginește să-l ajute pe om să-și depășească o anume stare lăuntrică, ci îl ajută să-și preschimbe patimile, pornirile ce-l destabiliează.

Exista multe alte diferențe, în privința felului de abordare între psiholog și duhovnic. Și este trist că, având în Biserica noastră o învățătură atât de deplină, privitoare la curățirea și tămăduirea omului, tindem totuși să acceptăm și să folosim teoriile psihologice în scopul tămăduirii oamenilor care, firește, nu mai cunosc predania trezviei.

IPS Hierotheos Vlachos

Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa, Editura Sophia

Sursa articol CrestinOrtodox.ro