Despre experiența trăită a vieții

Nu mai avem experiența trăită a vieții și ne-am pierdut atenția asupra vieții noastre, asupra noastră.

Ce se întâmplă în corpul meu?

Care sunt emoțiile mele?

Ce gândesc?

Cum este comportamentul meu?

Rapiditatea cu care se mișcă această lume a ajuns pentru mine de neînțeles. Energia și graba cu care se mișcă această lume nu mai este un semn de progres, nici pentru mine și nici pentru mulți dintre noi. Am ajuns să doresc a înțelege mai bine și mai clar ce se petrece în lume, iar aceasta presupune să încetinesc ritmul.

”În zilele noastre, mulți oameni cred că drumul cel mai rapid este și cel mai bun: cu cât reușim să ducem mai repede o sarcină la bun sfârșit, cu atât putem să ne apucăm mai iute de următoarea. Nu semănăm unor râuri care curg liniștit, ci unor cascade pline de vâltori, care aruncă în aer jeturi de spumă albă la fiecare obstacol întâlnit. Când ne atingem scopul, suntem deja obosiți, chiar extenuați, în urma încercărilor pe calea spre succes.” Mike George

Stresul derivă din această grabă sau graba este cea care aduce stresul? Daoiștii cred că încercarea omenirii de a impune ordinea pe pământ este un exemplu al luptei duse în van de rațiune împotriva natura. Stresul este rezultatul acestei lupte. Stresul este rezultatul unei complicități a omului împotriva firescului. Am ajuns să ne credem mai buni decât ce avem în jurul nostru, iar acțiunile după mintea omului, au căpătat o lumină și direcție confuză. ”Potrivit ordinii naturale a lucrurilor, orice râu și tot ceea ce acesta poartă cu el va curge înspre mare…” Mike George

”Pentru a ajunge la relaxare trebuie să acceptăm cursul natural al vieții (noi suntem acel curs) și să ne îngăduim nouă înșine să fim purtați de el – fără să încercăm să înotăm contra cursului, nici să ne dorim ca râul să curgă mai repede.” Iar aceasta ar presupune o liniștire a firii în fața nevoi de a face noi și noi descoperiri și cuceriri. Știința este de neoprit azi. Însă, oare, cu adevărat rezultatul ei este unul al progresului?

”Dacă ne abandonăm cursului râului, viața ne va duce acolo unde vrem să ajungem. Este posibil să dureze mai mult decât ne-am fi așteptat, iar experiența poate să ni se pară ciudată la început. Însă, cu timpul, încrezându-ne în cursul râului, vom învăța arta acceptării. Iar atunci când vom înceta să ne zbatem fără sorți de izbândă, potențialul nostru de a ne dezvolta va crește.” Mike George

Facem noi asta, mai facem noi asta, în ziua de azi? Când omul are în mintea sa, că doar el și doar prin asiduă sa cercetare poate ajunge la adevărata stare e existenței și integrarea ei. Doar prin cunoașterea primită după propria sa minte, poate crede că viața sa are sens și fericire… Și asta facem cu toții! Și tot mai mulți suntem pierduți, stresați, obosiți, anxioși, neîmpliniți…

Apogeul aroganței speciei noastre este reflectat de dorința de a controla însăși natura, prin inginerie genetică și de mediu. Înțelepciunea Estului, acceptată în Vest tot mai mult, ca și când ar fi un oracol care ne prezintă feluri mai bune de a trăi, este concentrată în jurul unei idei mai prietenoase, aceea a acceptării. Nu are prea mult de-a face cu fatalismul; este, mai degrabă, vorba despre a lucra împreună cu natura, nu împotriva ei.

Poate că e vremea să schimbăm câte ceva. Poate că este necesar să încetinim ritmul, dacă vrem să avem parte de relaxare și de o viață, în sine.

”Viața curge, nu aleargă, chiar dacă pot exista și excepții, episoade în care cauzele și efectele sunt accelerate.” Mike George

Adevăratele construcții sunt cele în care demersurile sunt făurite cu timp, cărora li se acordă suficient timp pentru a fi duse cu bine până la sfârșit.

Cunoașterea științifică ne oferă un soi de chimie internă ce pune stăpânire pe om. Și creează dependență. Dopamină ce se declanșează când descopăr ceva nou îmi curge prin sânge și nu mă lasă până nu mă pun pe o nouă cale, căutând noi resurse de cunoaștere. Și, toate acestea pentru a mă simți bine. Nu-i dependent doar cel ce-și injectează în vene o substanță. E dependent și acele ce are dopamnina ca nevoie permanentă, crescută și accelerată prin sistem. Iar cunoașterea științifică este o cale prin care exact asta se întâmplă… Dar, ești ferit de condamnarea celor din jur. Însă, ajungi în cele din urmă, să te epuizezi într-o relație cu tine, să fii pierdut ideea acestei existențe…

”Știm cu toții cum ne simțim atunci când avem o idee care ne ține ca pe ghimpi până când reușim să o materializăm. Calmul este distrus de această nerăbdare, ilustrând încă o dată o lege imuabilă: voința exercitată împotriva cursului firesc al naturii se întoarce periculos împotriva agentului.” Mike George

Pentru mulți oameni, cea mai mare provocare este să ajungă să se relaxeze când se confruntă cu probleme nerezolvate din diverse aspecte ale vieții. Anxietatea nu vizează atât problemele în sine, cât nesiguranța rezultatelor.

Respirația este cel mai natural instinct al nostru, dar mulți am uitat cum să o facem corect. Dacă reînvățăm să respirăm corect, sănătatea și starea noastră de bine vor beneficia de numeroase avantaje.

“- Cum de nu uita cine sunt, oamenii aceștia?”, s-a întrebat un tânăr venit din vârf de munte într-un oraș metropolă?

”- Cum nu uita cine sunt, într-un astfel de loc, oare? Trebuie să-mi amintesc mereu cine sunt pe aici, acesta este gândul meu… Altfel, o sa mă pierd și nu voi mai știi cine sunt...”

Bibliografie:

”Cum să te relaxezi și să învingi stresul Schimbă-ți modul de a gândi, schimbă-ți viața”,Mike George