Învață să lași trecutul în urma ta

”Întotdeauna este bine de știut când anume se termină o etapă din viață. Dacă insiști a te menține în ea dincolo de timpul rezonabil, îți vei pierde bucuria și simțul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uși, sau capitole. Important este să le poți închide și să lași în urmă momente ale vieții, momentele care se încheie.

Ți-ai terminat munca?

Ți s-a încheiat o relație?

Nu mai locuiești în acea casă?

Trebuie să pleci într-o călătorie?…

Poți petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta și a încerca să înțelegi cum și pentru ce motiv se întîmplară cutare și cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba și la nesfîrșit, căci în viață, tu, eu, prietenii, fiii, frații tăi, noi toți, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viață, și de a merge înainte.

Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, și trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut.

Nu putem fi copii eterni, nici adolescenți întîrziați, nici angajați ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi. Faptele trec, și trebuie lăsate să treacă! De aceea, cîteodată, este așa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ți schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, și să vinzi sau să faci cadou o carte.

Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluție. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viață, nimeni nu joacă cu cărțile însemnate, așa că ai de învățat cum să pierzi și cum să cîștigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina și să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul.

Trecutul a trecut. Nu aștepta să ți-l dea nimeni înapoi, nu te aștepta să te recunoască nimeni, nu aștepta ca, vreodată, cineva să-și dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpățînare a “filmului tău personal” îți va face rău sufletului și minții, și te va învenina și amărî.

Viața nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viață lăsînd “uși deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulțumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ți le scoți din suflet? Posibilități de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicații? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele?

Dacă le poți înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ți ție însuți că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie. Tu însuți nu mai ești cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide ușa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi același, nici mediul la care te întorci nu va fi același, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viață.

Pentru sănătatea ta mintală și sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăsește în viața ta. Adu-ți aminte că nimeni și nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.

Este, așadar, obișnuit să trăiești cu tine însuți, și este o îndatorire personală să înveți să trăiești singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îți vine atît de greu să te desparți astăzi. A se desprinde este un proces de învățare care, din punct de vedere uman, se poate realiza.

Adu-ți aminte: nimic și nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci... închide, încheie, curăță, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, și, pe oricare il vei alege, te va ajuta să mergi înainte în liniște.”

Un text scris de către Paulo Coelho.

Mulțumesc, Cezar Moscaliuc.

Sursa photo: https://pixabay.com/ro/