O doză de REZILIENȚĂ psihologică, vă rog!

Nimeni nu știe cu adevărat cum va arăta lumea în anul 2040, de exemplu. Astfel, este foarte greu să te gândești, ce să predai tinerilor din ziua de azi. Prin urmare, este foarte posibil ca cele pe care noi le cuprindem astăzi, în domeniul tehnologiei, dezvoltării personale sau psihologiei să devină insuficient, sau irelevant în timp.

Mă întreb pe ce ar trebui să mă focusez, ca și cadru didactic, mă întreb ce ar fi eficient acum de făcut. Oamenii vor avea nevoie de suport în a se adapta și a se reinventa, tot timpul. Cred cu convingere că vremurile vor fi fulgerător de schimbătoare, adaptarea la mediu fiind una dintre marile provocări. Adaptarea la mediu și la schimbarea! Iar, pentru aceaste vremuri avem nevoie de reziliența psihologică și inteligența emoțională, cred că pe aceste două aspecte ar fi bine să ne focusăm!

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ, în câteva cuvinte…

Inteligența Emoțională reprezintă capacitatea de a conștientiza, controla și manifesta emoțiile personale, respectiv de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod eficient și empatic.

• Autocunoașterea – Self-awareness - Înseamnă abilitatea de a recunoaște cu precizie emoțiile și sentimentele atunci când se întâmplă.
• Stăpânirea de sine – Self-management - Reprezintă abilitatea de a-ți folosi sentimentele într-un mod constructiv. Asta înseamnă să te lași ghidat de sentimentele pozitive pentru lucrurile care crezi tu că sunt importante pentru tine, sau pentru un interes mai înalt – umanitar. De asemenea, înseamnă să ai grijă la vocea critică interioară – pe care o avem toți – și să nu te lași controlat de ea.
• Conștiință sociala – Social awareness - Reprezintă capacitatea de a înțelege și simți emoțiile, gândurile, motivațiile celorlalți.
• Gestionarea relațiilor – Relationship management - Reprezintă capacitarea de a inspira și influența persoanele. De asemenea înseamnă înțelegerea status-quo-ul, necesitatea de a-l schimba, și puterea de a o face. Tot aici vorbim și despre gestionarea conflictelor – fie că sunt ele la serviciu, în familie sau în societate.

REZILIENȚA INDIVIDUALĂ

Reziliența este o capacitate dinamică ce ne ajută să ne modelăm propria existență ȋn funcție de ȋncercări și provocări.

Reziliența provine dintr-un cuvânt latin „resilio”, care se traduce prin „a ricoșa, a se întoarce, a ieși în evidență”. Acest termen a fost preluat de psihologie și se referă la persoanele care trec prin situații stresante, dar nu sunt afectate de acestea, din punct de vedere psihologic.

În secolul XX, termenul de reziliență apare ȋntr-o varietate de discipline relaționate cu dezvoltarea umană, ȋncepând cu psihanaliza și continuând cu studiul asupra traumei, a stresului sau a psihopatologiei umane. Punctul comun al tuturor este observarea faptului că, ȋn situații similare cu același grad de adversitate, oamenii reacționează ȋntr-un mod diferit. Suntem diferiți, traume integrate diferit, procese de adaptare diferite, emoții integrate diferit…

„Reziliența ȋnseamnă [...] a răspunde eficient și adaptativ din punct de vedere emoțional și psihic, ȋntr-o situație ce se concretizează ȋntr-o reală amenințare la siguranța și integritatea ta fizică, emoțională sau psihică, cum ar fi ȋn cazul unor boli grave, a traumelor sau abuzurilor de orice fel. Vorbim despre reziliență atunci când reușim să ne adaptăm acestor situații și să trecem prin ele, trăindu-le, și nu peste ele, ascunzându-ne. Ca mai apoi, să ieșim din astfel de situații, poate mai plini de răni și cicatrici, dar capabili să mergem ȋnainte chiar și așa.”

Este bine de avut ȋn vedere atunci când vorbim despre reziliență, vorbim despre relația care se stabilește ȋntre două condiții esențiale:

• o amenințare semnificativă pentru noi,
• capacitatea noastră bună de adaptare.

Se spune că. ”nu putem controla ceea ce se întâmplă, dar putem controla atitudinea pe care o avem față de situația respectivă.” - Viktor Frankl

A fi rezilient înseamnă a fi rezistent la șoc!

Reziliența reprezintă adaptarea la situațiile foarte stresante, traumatice sau potențial traumatice cu care o persoană se confrunta de-a lungul vieții. În ciuda faptului că trăiesc emoții negative, oamenii rezilienți nu se lasă copleșiți de acestea, își revin mai repede și cu mai puține traume emoționale în urma unui stres major. Acest lucru nu înseamnă că persoanele reziliente își resping emoțiile, ci doar că nu le lasă să preia controlul și să le influențeze deciziile. Personele reziliente fac mai bine față stresului deoarece prezintă anumite trăsături, precum capacitatea de a reacționa rapid la stres, maturitate emoțională, capacitatea de a se distanța de afectele intense. Totodată, ele sunt cele care vor căuta soluții și informații, având abilitatea de a crea relații de sprijin chiar și în timp de criză.

Doar prin ascultare, acceptare și acțiune, putem schimba ce simțim…

Componentele rezilienței

Cercetătorii Wagnild și Young identifică 5 componente ale rezilienței:

• Seninătatea sau starea de calm, se exprimă prin tendința de a lua lucrurile așa cum sunt, reducând reacțiile extreme și având o perspectivă echilibrată asupra vieții. Fă-ți un scop din a aborda viața cu mai mult calm, a fi mai răbdător și a tolera incertitudinea. Nu uita că poți să găsești părți bune și în experiențele proaste.
• Perseverența: înseamnă a persista în ciuda adversității, a continua lupta, a rămâne implicat, a nu renunța, a da dovadă de autodisciplină.
• Încrederea în sine: abilitatea de a conta pe sine, de a-ți cunoaște punctele forte dar și limitele.
• Capacitatea de a da sens: de a realiza că în viață sunt scopuri de atins, că există lucruri pentru care merită să trăiești.
• Solitudinea existențială, adică prezența unui sentiment de libertate și unicitate, în sensul că parcursul vieții unei persoane este unic, iar dacă unele situații sunt împărtășite cu alte persoane, există și alte situații, pe care trebuie să le înfrunți singur, cu bine.

Astfel de calități sunt îmbunătățite, susținute și de altruism, optimism și speranța.

Ce ȋi face pe unii mai rezilienți decât alții?

Oamenii rezilienți nu știu neapărat cum vor trece peste anumite situații, dar ei dispun de moduri de a reacționa mai variate, cognitiv, emoțional și social. Realizează toate acestea pentru a putea să se adapteze, să rămână funcționali, pentru a fi eficienți în viețile lor mai departe. Cumva, știu că ȋntotdeauna au reușit, ȋntr-un fel sau altul, să treacă peste greutăți. E ca și când și-ar spune: „știu ce pot și ce nu pot! Am mai trecut prin asta și știu că mă redresez, până la urmă”. Buna cunoaștere de sine conduce la forța de caracter, iar convingerea că poți realiza și crezi asta, o consolidează.

Pe de altă parte, dar nu ȋntr-un mod diferit, propria percepție asupra stresului este foarte importantă. Noi vedem stresul ȋntr-un mod total subiectiv, exact așa cum suntem și noi. Unde văd eu un impas de netrecut, tu poți să vezi o provocare, o oportunitate care să-ți asigure o nouă victorie. Pentru că știi, că poți! Spre deosebire de tine, eu nu am suficientă ȋncredere ȋn mine, iar stresul pe care ȋl resimt se transformă ȋntr-un spațiu periculos, care mă face să cred că voi pierde controlul. Adaptare la stres este diferită, cu reacții și consecințe diferite, atât pentru reziliența de moment, cât și în ce privește somatizarea și apariția diferitelor afecțiuni în timp, la nivelul corpului.

Este oare, reziliența, un atribut cu care ne naștem?

Putem spune că unii au pur și simplu reziliență, iar alții nu? Anii de cercetare ne arată că lucrurile nu sunt chiar atât de radicale. Pentru că, nu este un tipar de răspuns la amenințarea din mediu, putem afirma despre reziliența că se ȋnvață. Oamenii au capacitatea de a răspunde bine la adversitate, dar nu toți dezvoltă pe parcursul vieții această abilitate. Tipul de temperament și tiparele comportamentele au o mare semnificație în dezvoltarea acestei abilități psihologice.

Georg Kormann, cercetător și sociolog german, spune despre un om rezilient, că poate fi comparat cu un boxer care ajunge la podea, este numărat, se ridică și apoi ȋși schimbă fundamental tactica. Se ridică, are o nouă tactică și crede în victorie! Cei care merg mai departe, nu se vor lăsa doborâți, nu ȋși plâng de milă și se concentrează pe soluții și mai puțin pe problemă.

Martin Seligman vorbește despre „neajutorare ȋnvățată”. „Întotdeauna mi se ȋntâmplă numai mie lucrurile astea” ne spunem după o nenorocire, dar monologurile din capul nostru nu sunt oglinda realități, ci mai degrabă reacții emoționale care provoacă la rândul lor alte reacții emoționale ȋn lanț. Când ȋnvățăm să recunoaștem caruselul ȋn care ne ȋnvârtim de fapt, putem să ȋl oprim și să ȋnvățăm cum să ne relaxăm mintea și corpul pentru a fi capabili să căutăm o ieșire.

Cum dezvoltăm reziliența?

• Personal, cred că ȋn primul rând flexibilizând și lărgind perspectiva, fiind atenți la dinamic prin care ne uităm la lume.
• Privind și alte puncte de vedere și moduri diferite ȋn care reacționează alți oameni, acceptând diversitatea, apreciind și conectându-ne la ceilalți. ”Lasă-te inspirat!”, aș spune…
• Identificând noi posibilități, dar și propriile valori, atuurile și slăbiciunile personale.
• Interacționând cu ceilalți pentru a ne cunoaște mai bine și a ne recunoaște și accepta propriile limite, prin relația și autenticitatea relației cu cei din jur.
• Și, nu ȋn ultimul rând, ȋnvățând! Învățând mereu, din greutățile vieții, din durere și renunțări, din greșeli și pierderi, transformând apoi dezamăgirile firești care apar, ȋn pietre de temelie pentru o reușită viitoare!

Lăsați timpul, neprevăzutul și dificultățile vieții să vă construiască mai puternici și mai buni, ca oameni!

Ce putem face pentru a fi mai rezilienți, mai puternici în fața problemelor vieții?

Un individ puternic se clădește într-un mod personalizat, ce are la bază suma tuturor interacțiunilor sale. Preocupările sale vor avea mereu o atenție asupra sa și ce este recomandat a avea în vedere, este chiar aici:

• Aveți grijă de programul de viață, țineți cont de faptul că un individ puternic este acela care își creează un cadru potrivit. Prin urmare, aveți grijă la programul de odihnă, alimentație, sport, antrenament mental.
• Nevoia de control - Foarte mulți oameni se consumă inutil încercând să schimbe comportamentul altor persoane, ceea ce le ia foarte mult din energia vitală. De asemenea, ei preiau foarte personal evenimente sau întâmplări ce nu pot fi controlate.

Omul ar trebui să fie precum apa – indiferent de recipientul în care o pui, capătă forma acesteia.

• Învățați să gândiți rezolutiv.Indiferent de situația în care vă aflați, oricât de negre ar putea fi premisele viitoare, oferiți-vă timp de gândire la soluțiile potrivite, într-un mod pozitiv.
• Transformați relațiile cu ceilalți în relații win-win.Relațiile ce pot fi condiționate pozitiv sunt cele care merită întreținute și lucrate.
• Scăpați de relațiile toxice.Orice relație care vă face rău, în care aveți mai mult de dat decât de primit, vă poate afecta echilibrul și stima de sine.
• Scăpați de comportamentele toxice. Adicția de alcool, droguri, jocuri de noroc, adrenalină sau oricare altă adicție vă pot lua foarte mult din eficiența de a gândi logic și pragmatic, nemaivorbind de energia consumată în acțiuni ce nu vă aduc niciun beneficiu.

Invață să vezi dificultățile ca pe ceva temporar și nu uita că situațiile dificile să te facă mai bun și mai puternic. Încearcă să tolerezi situațiile cu un nivel crescut de instabilitate, să te poți adapta la circumstanțe noi.Dă-ți timp și implică-te în vindecarea ta emoțională după pierderi și eșecuri. Totodată, învață din propriile experiențe și din ale celorlalți.

Pentru cei dintre noi introverți: rezistați tentației când vă simțiți să vă izolați și, în schimb, petreceți timp cu un prieten apropiat care nu vă va ia energia, ci vă oferă acest suport energetic. Avem nevoie și noi de asta acum!

Construirea și menținerea rezilienței nu te vor pregăti doar pentru evenimente neașteptate. Te va ajuta, de asemenea, să te adaptezi la schimbări, să reușești în ciuda incertitudinii și să atingi obiective dificile, în situații de criză. Vei deveni, de asemenea, un mai bun profesionist, prieten și membru al familiei. Da...

Lăsați timpul, neprevăzutul și dificultățile vieții să vă construiască mai puternici și mai buni, ca oameni!

Bibliografie:

Seligman Martin, Learned optimism - 1991

Siegel Daniel, Mintea - 2018

Daniel Golleman, Inteligența emoțională

Dweck Carol, Mindset: The new psychology of success - 2007

Ellis Albert, Reason and emotion in psychotherapy - 1962

Berndt Christina, Reziliența și managementul stresului - 2003

https://www.researchgate.net/figure/Graphic-Presentation-of-Theory-of-Adult-Resilience-in-Education_fig2_228659774

https://www.afsa.org/enhancing-resilience