Pledoarie pentru sănătate

Apăsat de suferință și amenințat necontenit de perspectiva morții, omul a căutat și caută încă ceva care să-i dea siguranță și pace, sănătate și viață: o poțiune, un elixir, o pilulă, un drog sau un crez… O dată cu trecerea timpului, rețetele s-au înmulțit și au devenit tot mai savante. Însă necazurile și bolile s-au înmulțit și ele…

Devine tot mai limpede faptul că pentru problemele atât de complexe pe care suferința umană le ridică, nu se pot oferi soluții simpliste, ieftine, unilaterale. Se simte nevoia unei abordări atotcuprinzătoare, cauzale, care să aibă în centru formarea și însușirea unui mod de viață sanogen, din care să nu lipsească igiena sufletească și spirituală.Acesta este un adevăr greu de digerat de majoritatea contemporanilor noștri.

Oamenii depășesc măsura în tot ceea ce fac: mănâncă prea mult, beau prea mult, fumează prea mult, cheltuiesc prea mult, petrec prea mult...

Cumpătarea a devenit un concept la fel de popular ca „sănătatea totală”. Trăim într-o societate a urgenței, dominată de o mentalitate a rezolvărilor rapide, și de aceea ne vine greu să acceptăm că o sănătate de bună calitate nu ne poate fi pusă la dispoziție pe moment (imediat) sau la cerere. Și, orice ciudățenie care-și croiește drum prin mijloacele de informare în masă, găsește destui „clienți” care s-o asimileze.

Uneori se pun intrebarile: „Dar, consumarea unei jumătăți de kg de germeni de lucernă în fiecare zi întărește inima?”, sau: „Câteva capsule de alge de mare sunt suficiente pentru a avea un somn de bună calitate?”. Nu se poate vorbi aici de un echilibru, de cumpatare, iar pledoaria actuala pentru o dietă alcătuită pe baza principiilor bunului-simț și a echilibrului, aceasta fiind singura dietă de care organismul are cu adevărat nevoie, se pierde printre întrebarile generale, cum sunt cele anterior prezentate.

Organismul uman este capabil să tolereze timp îndelungat excese de un fel sau altul, chiar și 3 kg de morcovi pe zi, de exemplu. Însă adevărul fundamental este că echilibrul, cumpătarea nu numai în ceea ce mâncăm, ci în întregul nostru stil de viață, este cheia care ne deschide calea către sănătatea și fericirea de durată.

Progresele științei și tehnicii din ultimele decenii se văd pretutindeni. Modul de viață al generației actuale se deosebește foarte mult de cel al generațiilor anterioare, și lucrul acesta poate fi văzut chiar și numai comparând felul în care se hrăneau bunicii sau părinții noștri cu alimentația noastră. Hrana pe care o consumăm astăzi este prelucrată, rafinată, concentrată, îndulcită, sărată și procesată chimic în fel și chip, pentru a produce senzații gustative bogate în calorii, dar sărace în substanțe nutritive. Vitele de astăzi pot fi văzute tot mai rar pe pășuni; în schimb, din ce în ce mai multe sunt strânse în ferme zootehnice și îngrășate forțat cu antibiotice și stimulenți ai creșterii, în condiții de inactivitate aproape completă. Rezultatul? Vite mai mari, care dau o carne mai suculentă, cu un conținut de grăsime aproape dublu față de cel al vitelor ce se hrănesc singure pe pășune. Iar prețul pe care-l plătim pentru aceste „progrese” este enorm: deși mâncăm ca să trăim, ceea ce mâncăm ne ucide…

Vreți să spuneți că alimentația poate fi o cauză de îmbolnăvire? Da, ”hrana să vă fie medicament”, a spus-o Hipocrate, părintele medicinei, acum mii de ani. Iar acum putem afirma, fără discuție că hrana poate fi mediul ce oferă prilej de apariție și dezvoltare a diferitelor boli, din păcate!

Până relativ recent, alimentația omului obișnuit era formată în principal din alimente obținute din grădina proprie sau din ogoarele din apropiere, suplimentată cu câteva produse cumpărate de la magazinul universal și cu carne de la animalele de pe lângă casă și de la vitele ce colindau pășunile. Bunicii noștri nu erau așteptați la piață de miile de produse alimentare frumos ambalate și intens popularizate, care pentru noi au devenit ceva obișnuit, iar restaurantele „fast-food” nu le făceau cu ochiul de la aproape fiecare colț de stradă, ca astăzi. „Coloana vertebrală” a alimentației lor o formau cerealele – grâul, orzul, ovăzul, secara etc. Pe masa fiecărei familii se găseau alimente proaspăt gătite, servite cu felii groase de pâine de casă. Cerealele fierte, pastele făinoase, orezul, porumbul, precum și fasolea, cartofii, zarzavaturile și fructele aveau mare trecere. Aceste alimente hrănitoare, bogate în fibre, furnizau până la 53% din aportul caloric zilnic. Însă timpurile și gusturile s-au schimbat dramatic. Cerealele integrale au fost înlocuite cu fulgi preîndulciți. Pentru mulți, masa de prânz este formată dintr-o salată dreasă din abundență cu grăsime, un hamburger și o băutură răcoritoare. În ceea ce privește cina, aceasta este deseori formată din produse reci, frumos ambalate în pachete din material plastic. Între mese, se servesc fără nici o opreliște băuturi răcoritoare, cartofi pai, gogoși, brânzoaice etc. În aceste condiții, alimentele hrănitoare, bogate în fibre, reprezintă astăzi numai 22% din totalul caloriilor unei zile, în vreme ce consumul de grăsime aproape s-a dublat, iar cel de zahăr a crescut cu 240%. Este înspăimântător!

Ce s-ar putea face?

Speranțele cele mai mari sunt legate de educație. Atunci când oamenii înțeleg că, prin prelucrare chimică și rafinare alimentele pierd mare parte din valoarea nutritivă și din fibre, adăugându-se în schimb o serie de aditivi chimici și crescându-le densitatea calorică, majoritatea sunt dispuși să-și schimbe modul de alimentație. Oamenii încep, de asemenea, să înțeleagă că produsele lactate și carnea trebuie folosite cât mai rar. Deși acestea conțin substanțe nutritive, majoritatea sunt prea bogate în grăsimi, colesterol și calorii și complet lipsite de fibre alimentare.

Atunci când preocupările noastre legate de alimentație se vor deplasa din zona produselor de origine animală și a alimentelor rafinate, prelucrate chimic, către creșterea consumului de hidrocarbonate (glucide) complexe, conținute în produse alimentare de origine vegetală, bogate în fibre, vom suferi de mai puține boli și ne vom bucura de o sănătate mai bună.De fapt, acest lucru are deja loc în unele țări: din 1970, de pildă, în S.U.A. a început să scadă consumul de carne, lapte integral și ouă, lucru ce a dus la scăderea numărului de infarcte miocardice și de accidente vasculare cerebrale.

Așadar, dovezile științifice există...

Practic, astăzi nu mai sunt motive de îndoială. Este limpede că drumul spre o sănătate mai bună și o viață mai lungă nu trece prin modernele restaurante „fastfood” sau pe lângă atrăgătoarele „snack-baruri” sau bufeturi cu gustări rapide. Acest drum cotește către alimente consumate așa cum provin ele din grădinile și goarele pe care sunt cultivate, către fructe proaspete, zarzavaturi și legume care mai de care mai aromate și mai gustoase și către boabe aurii de grâu.

Ca oameni ai secolului XXI și ca cetățeni ai unei țări bogate în resurse alimentare, ne mândrim că suntem una dintre generațiile cel mai bine hrănite din întreaga istorie. Pentru acest privilegiu plătim însă un preț mult prea ridicat, sub forma atâtor boli inutile, a invalidității și a morții premature.

Unde greșim?

Noi, românii, mâncăm prea mult aproape din orice: prea mult zahăr, prea multă grăsime și prea multă sare. Consumăm prea multe calorii. Pe deasupra, mai mâncăm și de prea multe ori pe zi. Acest „belșug” ajută la punerea temeliei pentru apariția bolilor arterelor coronare (care hrănesc inima), a accidentelor vasculare cerebrale, hipertensiunii, artritei, diabetului cu debut la maturitate, a obezității și a câtorva tipuri de cancer. Aceste boli sunt răspunzătoare de trei sferturi din totalul deceselor. Iar apariția lor, așa cum am spus deja, este legată de stilul de viață, mai precis de modul în care ne hrănim.

Extras din cartea lui Aileen Ludington, Hans Diehl - Lifestyle Medicine Institute, Loma Linda, California - Tablete de stil de viata.

Cumpatarea este aliatul sanatatii, intelegerea adevarurilor din jurul nostru inseamna intelegerea firii si raspunderea personala asupra propriei stari de sanatate ne indreapta spre acea intelegere si simplitate firesca a frumusetii vietii. Fara cumpatare si fara disciplina personala ramanem dominati de instincte, ramanem in urma in fata progresului general si al evolutiei umane.